SUPRAINFINIT GALLERY

1

„Fiecare Pas Obosește” - Marco Verhoogt

Seria fotografică a lui Marco explorează teme legate de uzură și deviație de formă. Un pantof rupt și uzat, fotografiat într-un cadru alb imaculat, este juxtapus cu un picior deformat, accentuând relația intimă dintre corp și îmbrăcăminte. Pe măsură ce pielea freacă pielea de pantof, acesta și piciorul își lasă urme unul asupra celuilalt, într-un schimb de materie. Deprinse de contextul social, aceste obiecte devin materii brute, gravate cu urmele utilizării. În timp ce linia de producție a fabricii produce obiecte ideale pentru o lume ideală, uzura semnifică un fel de autenticitate — dovada tangibilă a manifestării vieții.

„Silver Lining” - Anio Ciutac

Lucrarea lui Anio explorează transformarea țărilor din Blocul de Est pe măsură ce acestea au trecut de la regimuri comuniste autoritare la peisajul haotic al neoliberalismului. Crescut în România post-comunistă, Anio reflectă fascinația persistentă a generațiilor tinere față de lumea pe care părinții lor au cunoscut-o.
În mai 1987, URSS a permis distribuirea legală a primei reviste occidentale: Burda, o publicație germană de modă și cusut destinată femeilor. Lucrarea lui Anio recreează paltonul prezentat pe coperta acestui număr istoric, primul care a pătruns dincolo de Cortina de Fier. Burda oferea nu doar imagini, ci și tipare și instrucțiuni, permițând oricui să reproducă modelele — o formă timpurie de „open-source” în modă. Pentru cetățenii sovietici, imaginea unei femei zâmbitoare într-un palton monocromatic și cu ruj roșu aprins a fost o primă și tentantă fereastră către Vest.
Paltonul recreat de Anio, drapat peste un mulaj al corpului său care curge, capătă o calitate performativă. Acest palton, un artefact accidental, devine un simbol cultural care capturează interacțiunile complexe dintre Est și Vest, reflectând atât schimbările materiale, cât și pe cele ideologice ale acestui moment istoric.

„Meseria e brățară de aur” - Iuliei Bucuresteanu

Lucrările Iuliei Bucuresteanu surprind zilele petrecute alături de Nea Ilie. Documentarea a fost realizată prin video, fotografie, desen și arhivare. Pe parcursul a trei zile, Iulia l-a asistat pe Nea Ilie în atelierul său de reparații, ascultându-i poveștile și învățând de la el. Din această experiență au rezultat un scurtmetraj, o serie de sculpturi și un desen — toate concepute pentru a surprinde esența spațiului său de lucru și interacțiunea dintre ei.
Seria ei include tocuri turnate din aluminiu de forme și înălțimi variate, parte a practicii sale continue de a turna obiecte domestice în aluminiu. Videoclipul său intitulat Meseria e brățară de aur documentează scurtul stagiu de ucenicie al Iuliei. Titlul este un proverb românesc popular care subliniază valoarea imaterială a meșteșugului.

Fragmente din „In Loving Memory”
- Ioana Mincu & Mara Verhoogt

,,Știam că vrem pernuțe de ace uzate, rupte, care au fost înțepate de sute de ori. Așa că, împreună cu Mara, am mers din croitorie în croitorie și am discutat cu proprietarii obiectelor, în speranța că ne vor dona una dintre aceste pernuțe. Ne-am confruntat cu nenumărate refuzuri: „Păi nu pot să v-o dau, fetelor, o am de la 15 ani, de când m-am apucat de meserie!”; „Asta mi-am făcut-o singură și țin mult la ea.”; „V-aș da-o, dar mi-a fost alături prea mult timp!”

A. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ inkjet print, 30x45cm, 2024
B. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ inkjet print, 30x45cm, 2024
C. Iulia Bucureșteanu, “Meseria e Brațară de Aur”, aluminiu turnat, dimensiuni variabile, 2024
D. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ lightbox, 80x120, 2024
E. Iulia Bucureșteanu, “Meseria e brățară de aur”, video, 11min, 2024
F. Anio Ciutac, “Silver Lining”, sculptura mulaj acrylic și textil, dimensiuni variabile, 2024
G. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ lightbox, 40x60, 2024
H. Ioana Mincu & Mara Verhoogt, “In Loving Memory”, found objects, dimensiuni variabile, 2024
I. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ lightbox, 40x60, 2024

J. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ lightbox, 40x60, 2024
K. Iulia Bucureșteanu, “Meseria E Brațară de Aur”, desen grafit pe hartie, 50x70, 2024
L. Marco Verhoogt, “Fiecare Pas Obosește”, fotografie/ print inkjet, 42x29.7, 2024

STR. POPA SOARE, NR. 20

2

Fragmente din „Fiecare Pas Obosește” - Marco Verhoogt

''Atelierele de cizmar merg bine. Initial ma asteptam sa fie niste relicve ale trecutului, dar mi-am dat seama ca liniile de productie nu pot sa ofere pantofi diversitatii de picioare care exista. Pantoful este un obiect care are cu adevarat viata. Din momentul in care incepi sa il porti, pana il arunci, se schimba, se stalceste si stramba in stransa relatie cu proprietarul lui.''

Fragmente din „Munca e brățară de aur” - Iuliei Bucuresteanu

,,Curiozitatea și pasiunea pentru craftul fiecăruia au deschis un canal de comunicare autentic; devenind o modalitate de a împărtăși o experiență comună prin prisma creației și a meșteșugului."

BULEVARDUL CAROL I, NR. 40-42

3

„In Loving Memory”
- Ioana Mincu & Mara Verhoogt

Lucrarea Ioanei și a Marei, un colaj textil, funcționează atât ca piesă de artă, cât și ca reclamă pentru atelierul pe care îl ocupă. Îmbinând limbajul revoltei punk cu estetica publicității pop, lucrarea se inspiră din seria Memory Ware a artistului american Mike Kelley. Lucrarea abordează cultura second-hand, folosind colajul pentru a reflecta asupra reînnoirii identității prin reciclarea trendurilor și subliniind memoria culturală încorporată în fiecare articol de îmbrăcăminte, de la tricouri cu grafice la paltoane vechi și prăfuite. În timp ce lucrările lui Mike Kelley tratau atracția sentimentală față de suveniruri cu o anumită detașare, Mara și Ioana îmbrățișează sentimentalismul, celebrând nostalgia pentru capacitatea ei de a ne face să ne pese.
Colecția de pernuțe de ace expusă este adunată din diverse ateliere de croitorie din București, fiecare purtând urme unice ale utilizatorilor săi. În procesul de colectare a acestor obiecte, artiștii s-au confruntat cu multe refuzuri, deoarece proprietarii pernuțelor nu au putut să se despartă de obiectele pe care le-au păstrat și cu care au lucrat mulți ani.

N. Ioana Mincu & Mara Verhoogt, “In Loving Memory”, colaj textil şi found objects, 100x140, 2024